Oamenii citesc ce trăiesc. Chiar şi la nivel de cărți de ficțiune, oamenii citesc despre timpurile şi problemele prin care trec. Poate că nu ar fi indicat să citeşti romane de război pe timp de război, drame cu final trist când eşti în suferință sau poveşti cu viruşi mortali pe timp de pandemie. Cu toate astea, cititorii o fac la modul disperat, pe fundalul unei combinații de masochism cu dorință de cunoaştere.

Probabil că Miron Costin avea dreptate când spunea că “nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri” (citat pe care-l urăsc), pentru că oamenii insistă să fie parte din prezent, nu să încerce să îl schimbe.

Revenind la timpurile pe care le trăim, timpuri de carantină şi coronavirus, poate te-ai aştepta ca oamenii să citească despre cum să trăiască mai bine cu ei înşişi, despre cum să se adapteze la noi realități sau despre cum să-şi descopere noi abilități, având în vedere că suntem mai aplecați către introspecție.

Şi totuşi există trei cărți care au intrat în listele de bestselleruri ale momentului, deşi în alt context cu siguranță nu ar fi făcut-o.

Primul roman este „Apocalipsa” (The Stand), o trilogie horror SF postapocaliptică scrisă de maestrul genului, Stephen King şi publicată în 1978. Acțiunea se învârte în jurul unei pandemii de gripă, realizată într-un laborator ca armă biologică, care omoară aproape întreaga populație.

Al doilea roman care s-a vândut foarte bine este „Ciuma” (La Peste) scris de autorul francez Albert Camus şi publicat în 1947. Acțiunea cărții are loc în 1940 şi prezintă cazul unei epidemii de ciumă din oraşul algerian Oran. Are la bază întâmplări reale, mai exact o epidemie de holeră ce avusese loc cu aproape 100 de ani în urmă, mai exact în 1849, în acelaşi oraş.

Iar romanul care a avut vânzări record este deja celebrul „Ochii întunericului” (The eyes of darkness) care aparține autorului Dean Ray Koontz şi a fost publicat în 1981. Pornind tot de la o armă biologică, un virus mortal creat în laborator, acest roman pare că are cele mai multe asemănări cu ce se întâmplă acum, cei mai mulți spunând că autorul chiar a prezis pandemia de coronavirus din 2019-2020.

De fapt, exceptând faptul că e vorba de un virus şi o pandemie, singura asemănare ar fi numele virusului şi al oraşului unde a fost creat – „Wuhan 400”. Doar că în prima ediție a cărții, din 1981, virusul se numea „Gorki 400”, acesta fiind schimbat după anii 90 în actualul „Wuhan 400”.

Deşi interesul pentru aceste cărți a pornit încă din Februarie şi continuă să crească, mă aştept să scadă vertiginos, chiar dacă perioada de carantină va continua, pentru că alte genuri de probleme au început să apară în urma acestei crize provocate de pandemie.