Despre artăDintre sute de coperte

„Când înfloresc macii” de Mihai Ştefan

de Adam S. Q. David Există câțiva scriitori români tineri şi foarte tineri care deschid noua generație de talente literare autohtone. Deşi nu sunt mulți, cel puțin cei pe care i-am citit eu au cu adevărat ceva de povestit. O surpriză pe care am avut-o foarte de curând este scriitorul Mihai Ştefan.

Deşi sunt multe voci care spun că profesiile de scriitor sau regizor sunt „rezervate” doar celor cu experiență mai mare de viață, ca să nu spun celor mai înaintați în vârstă, există atât de multe exemple de autori foarte tineri de opere literare, încât cu siguranță vârsta nu are relevanță când vorbim de un talent. Doar de dragul exemplficării i-aş enumera pe Mary Shelley, Percy Shelley, Arthur Rimbaud sau mai actualii Christopher Paolini şi Veronica Roth. Sunt doar câteva nume alese aleator dintre cei care au debutat foarte devreme în arta scrisului.

Mihai Ştefan

Mihai Ştefan a debutat la doar 18 ani cu romanul „Când înfloresc macii”, publicat la Libris Editorial.

În contextul actual, romanul este unul atipic. Profund românesc şi scris într-un stil clasic, te şochează prin autenticitatea descriptivă. Spun că este atipic pentru că romanele scrise astăzi, indiferent de gen, folosesc un stil mai puțin descriptiv, modern, scurt ca frazare, direct şi cu mult limbaj licențios. Romanul de față este altceva, este altfel, dintr-un alt timp, parcă.

Acțiunea se petrece în 1935 într-un sat tipic din sudul României. Citim şi simțim totul prin perspectiva lui Mircea, un bărbat de 27-28 de ani rămas văduv după ce soția lui, Victoria, şi-a pus capăt zilelor. Atmosfera romanului este sumbră, neagră încă din primele pagini, suferința lui Mircea fiind ilustrată desăvârşit prin toate mijloacele posibile. Fiind scris la persoana 1, e foarte greu, ca autor, să redai ce simt ceilalți, ce cred, ce vorbesc, etc. şi totuşi Mihai Ştefan reuşeşte să facă asta cu naturalețe şi lejeritate.

Deşi începutul are elemente din scriitura unor titani ca Slavici, Duiliu Zamfirescu, Rebreanu sau Marin Preda, lucrurile evoluează şi se duc către o zonă mult mai apăsătoare, către dark, chiar către un soft horror, în care realitatea şi magia, cu puternice accente din folclorul românesc (strigoi, moroi, vrăjitoare, etc.), se îmbină într-un joc al întunericului, al luminii, al visului lucid, care îți dă fiori cu fiecare pagină pe care o citeşti. Regăseşti o combinație de Bram Stoker cu Stephen King, dar mai ales multe influențe din Mircea Eliade (scriitorul preferat al autorului).

Iubirea, chiar şi de dincolo de moarte este elementul care face ca lucrurile să se dezvolte într-un mod neaşteptat, dar nu vreau să scriu mai multe ci să vă invit să cumpărați romanul „Când înfloresc macii” al autorului Mihai Ştefan, atât pentru calitatea deosebită (mai ales dacă vă place „dulcele stil clasic”), cât şi pentru că cei care au cu adevărat ceva de spus pe piața literară (şi nu numai) românească trebuie susținuți, dacă vrem ca valorile reale să ajungă acolo unde trebuie.

Îl recomand cu plăcere, iar din partea mea primeşte 4 stele şi jumătate.

2 comentarii la “„Când înfloresc macii” de Mihai Ştefan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *