,,H” de la Hades

de Magdalena Mocanu

_ Îmi place să ucid în timpul zilei, mă pot concentra mai ușor iar dacă locul este ales cu atenție, ai șanse foarte  mici să ratezi.

_ Nu-ți place, doar eviți întunericul, de ce nu recunoști? râse An. Problema e că spitalul e mai puțin animat noaptea, așa că vei lua în calcul intervalul dintre orele 23,30 și 02,15, când S 28 va fi de gardă.

       H 9 se gândi cât de enervant este An și cât de fericită ar fi să-i închidă gura pe veci. Doar că în 2047, când faci parte din unitatea Hades, orice violență îndreptată împotriva șefului direct echivalează cu moartea, chiar dacă e legitimă apărare. Armele de foc ale oricărui agent H sunt programate să reacționeze la comandă vocală iar senzorii de ochire pot recunoaște victima și reidrecționa traiectoria către agresor.

       H 9 avea momente când nu își amintea numele de botez și asta era din ce în ce mai bine, pentru că un nume de index nu rimează cu o conștiință vinovată. Nu că ar fi avut neapărat nevoie, a lua viața cuiva era o rutină, omora cu ușurință, fără să țină cont de statutul victimei. Avea la activ și un preot, profesori, oameni politici, traficanți, activiști de mediu, un actor. Orice misiune reușită era un trofeu, așa că H9 își decorase biroul cu tapet inteligent, un fel de ramă foto digitală care rula fortografii cu cei uciși. Singura problemă erau puținele morți colaterale, atunci când trebuia să aleagă o metodă mai puțin elegantă, cum ar fi explozia. Atunci se întâmplă să moară și subiecți nevizați, cum ar fi copiii, și asta o deranja nu pentru că ar fi fost drăgălași și nevinovați, ci pentru că nu știi ce copil va ajunge un bun agent peste câțiva ani….

       S 28 trebuia să fie următoarea victimă, al 28-lea subiect care trebuia să moară iar H 9 trebuia să îl convingă pe An să o lase să ucidă ziua. Noaptea simțea mirosul și gustul sângelui oricât de indepărtată era ținta. În plus, liniștea întunericului era densă și declașa în creier o furtună insuportabilă, foarte gteu de controlat.  Ce porcărie !

       Și de ce o chemase An într-un brou material, de ce respinrau în aceeși cameră când puteau comunica virtual? Își pierduse oare abilitățile de citire a agenților? Trebuia să îi simtă vibrația ? Ultimele două pandemii ținuseră câte 10 ani și fețele oamenilor deveniseră cumva imobile sub măștile permanente iar ochii se dezobișnuiseră să privească direct. H 9 avea o ușoară senzație de sufocare dar încerca să își păstreze calmul.

_ Cum îl recunosc pe S 28? Medicii poartă costume oglindă în funcție de secția pe care lucrează în ziua respecivă, arată toți la fel pentru a nu fi identificați pe pacienți.

_ O să intre la 23,30 fix la secția de terapie intensivă și va rămâne acolo 30 de minute. E de preferat să nu iasă de acolo, celelalte destinații vor crește coeficientul de risc pentru misiune. Este singurul medic care nu-și închide partea superioară a combinezonului astfel încât să etanșeizeze cu partea care acoperă capul, așa că în permanență i se vede papionul. De regulă poartă papionul este albastru, dar culoare poate să fie diferită. Combinezonul tău de asistentă ATI e acolo, mai zise An și arătă din priviri un rucsac aflat pe un fotoliu lângă ușă. Întrebări?

_ Unde va fi capsula de depozitare a creierului lui S 28 ?

_ La morga spitalului, ultimul sertar din congelatorul de țesuturi, se deschide cu amprenta inelarului lui S 28. Raportezi imediat după finalizare.

      H 9 ieși bucurându-se că se putea strâmba sub mască. Oare de ce nu dorea An să urmărească misiunea cu ajutorul camerei montate la gulerul combinezonului pe care îl va purta la spital? Nu erau decât două ipoteze: fie nu suporta sunetul osului cranian tăiat de laser pentru extracția creierului (varianta reconfortantă), fie nu vroia să se creeze nici o legătură între  el și misiune (varianta care îi dădea o stare de nervozitate).

       H 9 nu vroia să știe ce făcuse sau nu făcuse S 28, dar nu îi era indiferent dacă treaba asta urma să îi complice viața sau nu.

Spitalul unde lucra S 28 era o clinică destinată operațiilor estetice și, după descriere, ținta era unul dintre chirugii folosiți de sistem pentru operațiuni secrete. Ce risipă! De regulă sunt recrutați cei mai buni, încă din facultate și la cea mai mică suspiciune sunt eliminați fără ezitare, iar creierele sunt recoltate și studiate în speranța că se va descoperi legătura moleculară dintre masa cunoștințelor științifice și mecanismul de inovație al minților geniale. H 9 avea o definiție pentru asta, STUPIDITATE MAXIMĂ! Bineînțeles, An avea ordinele lui, iar ea avea în fișa postului să execute fără comentarii ordinele lui An.

      Seara se lăsă mai devreme pentru că nori de un cenușiu lugubru acoperiră cerul. H 9 știa că nu-i plac furtunile, dintr-un motiv necunoscut , așa că se hotârî să plece mai devreme. Oricum se plictisea îngrozitor și, cum legitimația ATI avea acces în farmacia spitalului, putea să se binedispună cu un coktail de tranchilizante.

      Spitalul era, de fapt, o clinică modernă destinată operațiilor estetice. O clădire din sticlă și beton, fără ferestre, un paralelipiped negru, cu muchii tăiate perfect, ca niște lame de ras. La fiecare două etaje, pe toate fețele construcției, rulau reclame la jocuri video pentru adulți.

       Liftul de la subsol aștepta tăcut, cu ușile deschise. Probabil coborâseră la mașini cei care ieșiseră din tura de zi. H 9 apăsă tasta pe care scria ,,ATI,, și ăși redesenă în minte traiactoria pe care avea să meargă până la camera de gardă. În fața liftului se întindea un culoar lung pe care săgeți luminoase te conduceau spre rezervele numerotate cu cifre arabe. De o parte și de alta a culoarului existau și câteva birouri ale medicilor plus camera asistentelor de pe etaj. H 9 se strecura pe lână perete cu capul aplecat,când văzu prin peretele de sticlă al unui birou o scenă neobișnuită, mai ales că unul dintre personaje era S 28. Nu purta costumul antibacterian și avea, bineînțeles, un papion bleumarin cu dungi fine, grena.

       H 9 îi adminră părul negru, des, care împrumuta reflexele metalice ale luminii din încăpere. Ce păcat că peste puțin timp va fi năclăit de sânge! Nasol, doctore, iată că inteligența nu este mereu un avantaj….H 9 se strecură aproape de ușa cabinetului și văzu că S 28 nu era singur, ci discuta zâmbitor cu o femeie înaltă, suplă, îmbrăcată sport. Ce căuta acolo? H 9 speră că va pleca până la ora stabilită pentru uciderea lui S 28, în caz contrar trebuia să o elimine și pe ea.

       S 28 vorbea destul de tare, ca și cum nu i-ar fi păsat că este auzit și de altcineva în afară de interlocutoarea lui:

_ Îți dai seama că îți pui viața în pericol doar pentru simplul fapt că stai de vorbă cu mine ? o întrebă el pe vizitatoare

_ Să nu exagerăm, doctore, ați mai dat o mulțime de interviuri, acesta este diferit doar pentru că m-ați căutat dumneavoastră….Mi-ați promis exclusivitate și abia aștept să aflu ce ddoriți să-mi dezvăluiți!

Ochii cenușii ai doctorului sclipeau ciudat, ca și cum s-ar fi scăldat în atropină.

_ Este, cel mai probabil, ultimul meu interviu în calitate de chirug estetician, dar asta este mai puțin important. Am să dispar apoi și vreau ca povestea pe care o veți auzi să fie spusă.

_ Credeți că va fi interesant pentru cititorii noștri? întrebă femeia

_ Interesant? Va fi cel mai sinistru și captivant articol publicat vreodată .

H 9 știa că ar trebui să îi ucidă pe amândoi imediat pentru că simțea că nu trebuie să audă acel secret, dar nu putu să reziste tentației și rămase lângă ușa întredeschisă, atentă să nu o surprindă cineva.

        S 28 începu să povestească: Am ales să fiu chirurg estetician pentru că este latura medicinii cea mai apropiată de industria frumuseții.În plus, se câștică excepțional, pentru că standardele perfecțiunii fizice sunt tot mai ridicate când e vorba de show biz. Totul a mers bine până când a apărut ultima pandemie, cea care a ținut cinci ani  Atunci s-a întâmplat ceva care a adus pierderi de miliarde unei alte industrii subterane – sexul plătit, varianta de lux, bineînțeles. Escortele de top disponibile au devenit rare și foarte scumpe iar furnizorii nu au mai putut satisface cereri venite de la persoane pe care nu ai cum să le refuzi, cum ar fi politicienii de rang înalt.

_ Deci e adevărat că ați ,,reparat,, prostituate pentru unele clanuri ? întrebă femeia

_ ,,Upgrade,, e un cuvânt mult mai potrivit…Eu nu repar, ci reinventez.

_ Presupun că ați fost foarte solicitat pentru astfel de servicii.

_ Da, și am lucrat pentru oricine mă plătea…de aici și problemele….Într-o zi, unul dintre șefii de clan a vrut mai mult, mi-a cerut să-i fac o ,,ofertă personalizată,,. Am luat-o ca pe o provocare și, când ai buget nelimitat, faci lucruri incredibile. Am inventat un material special care să înlocuiască siliconul obișnuit utilizat pentru mărirea sânilor. E vorba despre un conglomerat celular cu capacități metamorfice. Mai pe înțelesul cuiva fără cunoștințe medicale, există un țesut special, subepidermic, care, în contact cu mâinile clientului, transmite celulelor informația despre forma dorită de acesta și ele se pot multiplica sau întări, după preferință.

_ Se poate asocia cumva invenția dvs. cu saltelele cu spumă cu memorie?

_ Extrem de grosier, da….

_ Să înțeleg că ceva nu a mers cum trebuia ?

_ Păi, ca de obicei, s-au lăcomit. Le-am spus că o astfel de escortă nu poate avea mai mult de trei clienți pe săptămână, pentru că nu testasem suficient și puteau apărea efecte secundare. Celulele implantate de mine se puteau dezintegra, urmând să atace țesutul natural, asta însemnând septicemie galopantă, cu deces în 30 de minute e la declanșare. În câteva luni avertismentul a fost uitat și cum profiturile erau uimitoare, s-a produs inevitabilul.

_ Câte fete au murit ?

_ Nu e important numărul, ci modul în care s-a întâmplat. Două au murit în apartamentele ,,de serviciu,, ale unor senatori iar cel mai rău a fost când un ministru a crăpat pentru că avea sânul în gură când au cedat țesuturile…Știi ce greu este să faci curat după așa ceva și cât costă ? Și mai rău este că, studiind cadavrele unor fete moarte, mi-am dat seama că se pot produce, în unele cazuri, mutații extrem de contagioase, transmisibile la nivel cutanat, atunci când pielea transpiră. Virusul eliminat în aer este de 15 ori mai contagios decât orice cunoaștem și determină necrozarea țesutului hepatic în câteva zile. Acum trebuie să dispar pentru că e doar o chestiune de timp până când se va face legătura între mine și mizeria asta. Mă mir că nu au trimis pe nimeni până acum să mă elimine, e doar un noroc.

   H 9 încercă să proceseze informațiile. Nu i se mai părea tentant să-l omoare imediat pe S 28, avea o reținere instinctivă. Dacă virusul de care vorbea circulă deja ? Oare doctorul avea deja un antidot ? De ce tipa aia stă ca tâmpita și nu-l întreabă ? Câți mai știau despre asta, în afară de An și șefii lui, bineînțeles ?

   Întrebarea veni instantaneu, de parcă i-ar fi transmis-o telepatic reporteriței:

_ Îmi e puțin teamă să vă întreb, dar există o soluție de vindecare pentru cei infectați?

_ Mă gândesc serios că o soluție mai rapidă și mai puțin riscantă ar fi să omorâm toate escortele care au implanturile astea. Eu așa aș face, dar nu mai am timp să mă ocup….

_ Nu e o soluție cam radicală ?  Nu ar putea fi, cumva, ,,rechemate în service,, pentru remediere ?

_ Nici vorbă, procedura nu e reversibilă, și oricum e mai ieftin și mai rapid, le-am spus șefilor de clan, dar nu sunt convins că îmi vor urma sfatul. Eu vreau să dispar, nu mă mai interesează.

_ E o poziție cam radicală pentru un om de știință și oarecum imprudentă, inclusiv faptul că stăm de vorbă vă incriminează.

_ Să zicem că e o chestiune de orgoliu…vreau să se știe că eu am creat ceva unic, după mine nici o descoperire nu poate fi responsabilă de pagubele colaterale, fiecare pas înainte în știință va deschide, mai devreme sau mai târziu, calea către alte lucruri noi.

_ Chiar dacă pagube colaterale înseamnă vieți omenești ? Nu voi aminti pandemiile provocate, oricum discutabile încă din punct de vedere al ,,genezei lor,, ci ceva mult mai vechi, bomba atomică.

_ Aiureli, draga mea, apariția și existența bombei atomice este ceva extrem de util, pentru că teama utilizării ei a ferit omenirea de războaie timp de aproape un secol. Da, au murit niște oameni, dar oricum suntem prea mulți, homo sapiens este o resursă regenerabilă, aș zice chiar mult prea rapid regenerabilă.

     H 9 era de acord, în mare, cu doctorul, dar nu putea să digere detașarea cu care vorbea despre sacrificarea de vieți din cauza unor experimente științifice. Nu era, pur și simplu, practic, nu-i surâdea perspectiva conviețuiriii cu specii humanoide hibride, care consumă, ocazional, motorină în loc de bere.

Simți la încheietura mâinii vibrația generată de dispozitivul de alertare. Însemna că din timpul de alertare mai rămăseseră cinci minute. Următoarea alertă nu mai era o vibrație, ci un electroșoc, așa că trebuia să decidă rapid ce era de făcut. În mod sigur, tanti cu întrebările trebuia să dispară, ghinionul ei. Proiectilul porni aproape instantaneu, fără zgomot, și capul femeii se lăsă pe spate, cu o gaură roșie în frunte. Ce bune erau armele astea noi, nu făceau mizerie, nu împroșcau sângele peste tot. S 28 nu fu atins de nici o picătură dar sări din scaun și se întoarse către ușă,  mai mult uimit decât speriat. În următoarele două secunde era legat ca un cocon și complet mut, pentru că legătura elastică era impregnată cu o substanță care inducea apraxie verbală accentuată.

     H 9 hotărâse să nu îl ucidă pe S 28, deși știa că s-ar putea să nu i se mai ceară explicații pentru asta, ci să devină ea însăși ținta unei execuții. La dracu! Din când în când își permitea câte o extravaganță. Deocamdată tâmpitul acesta va mai trăi până ce va avea răspunsul la câteva întrebări. Îl puse pe S 28 pe o targă de la ATI și-l împinse în lift. Se gândi repede că nu îl putea duce în mașina ei, probabil va sări în aer în următoarele minute, când An își va da seama că nu finalizare misiunea. Căută în buzunarele prizonierului cheile de la mașină și le găsi, apoi o identifică în parcare și părăsi clădirea reconfigurând traseul setat de doctor pentru altă adresă, un refugiu pe care nu îl folosise niciodată. La suprafață era o tonetă de înghețată dezafectată, dar sub pământ exista o încăpere antifonată, unde H 9 avea provizii pentru câteva zile, arme și câteva variante de deghizare. Aruncase costumul de asistentă de la An chiar înainte să iasă din spital, așa că arăta acum ca o fată obișnuită, în colanți și tricou.

     S 28 nu dădea semne că s-ar strădui să scotă vreun sunet, ceea ce arăta  că realizează inutilitatea demersului. O privea doar atent, așteptând să treacă efectul tranchilizantului.

    H 9 știa că o aude, așa că vorbi.

_ Doctore, trebuia să fii mort de acum 30 de minute, aș vrea să nu regret că am amânat ….

_ Ce interesant! zise S 28, un pitbull cu inițiativă…știi că te va costa faptul că ai tras în lanț…

_ Asta nu e problema ta. Ar fi bine să-mi dai niște răspunsuri, scurt și la obiect.

_ Sau ce ?

_ Mă voi gândi la cea mai dureroasă și mai umilitoare moarte care poate fi imaginată, știu câteva metode care fac din ,,Tăcerea mieilor,,  un serial de desene animate.

_ Știu ce vrei să afli: dacă am antidotul pentru efectele secundare ale implanturilor, 

cine e șeful de clan pentru care am făcut operațiile, câte din escorte mai sunt în viață.

_ Cam așa ceva ?

_ Ce vei face cu informațiile astea ?

_ E doar o extravaganță de-a mea…o să dorm mai bine dacă știu ceva ce nu pot găsi pe Google. În plus, sunt ultima ta șansă ca lumea să primească o versiune a ,,cercetărilor,, tale.

_ Bine punctat, chiar poți gândi singură, rânji doctorul. Mai trist este că unele dorințe nu se împlinesc nici de Crăciun. Stai să mă dezmorțesc puțin, zise bărbatul frecându-și brațele.

H 9 îi împinse un scaun.

_ Vrei apă ?

_ Da, te rog.

Lui H 9 i se făcu brusc sete, ca și cum ar fi avut aceleași senzații cu doctorul. O stare ciudată, de alertă subită, veni de nicăieri dar o ignoră și îi întinse lui S 28 paharul cu apă. Se înclină puțin ca să facă asta dar S 28, în loc să întindă mâna după pahar, o duse la papion. În secunda următoare proiectilul fin ca un ac de cusut țâșni din nodul papionului și se înfipse în gâtul lui H 9. O secundă lungă, H 9 se gândi că nu îi displăcuse ideea papionului apoi realiză că va muri, probabil prin paralizia mușchiului cardiac.

Îl mai văzu pe S 28 cum o fixează calm, șoptind:

_ Cred că oamenii nu sunt pregătiți să afle chestii, poate e mai utilă o pandemie.