Fata blestemată a nopții…

Cali se întorcea acasă. Din păcate pentru ea, ghinionul își făcea simțită prezența și în această zi de joi… Era de părere că a patra zi a săptămânii era blestemată de fiecare dată . Nu trecea o joi neînsoțită de vreo nenorocire !

   Azi, când pornise către cafeneaua din centru, de nicăieri, o mulțime de porumbei se abătură asupra ei ca să-i mănânce cornul, lăsând-o ciufulită și înfometată. Săptămâna trecută, mai mulți șoareci au început să o alerge fără motiv, iar altădată, când își plimba câinele pe aleea din spatele blocului, s-a trezit cu un ghiveci în cap.

   A încercat să apeleze și la superstițiile de pe internet, deși… în sinea ei era conștientă că niște boabe de muștar ținute în buzunar nu aveau cum să-i oprească necazurile, dar era disperată, așa că a decis… să folosească vrăjitoria…

   În timp ce căuta mai multe informații legate de artele oculte, a dat de o doamnă. A sunat-o și i-a povestit toate cele întâmplate în ultima perioadă. Femeia a decis să o ajute fără nimic la schimb, dar i-a cerut drept condiție să o lase la ea acasă pentru a realiza ritualul de alungare. Bănuia că fata era urmărită de un demon foarte periculos și, mai ales, avea presimțirea că în curând aveau să se întâmple lucruri și mai grave…

   Ajunsă acasă mai devreme, Cali se schimbă de haine și se așeză pe canapea așteptându-și musafira vrăjitoare.

   Cam după vreo jumătate de ceas, soneria se auzi. Cali sări ca arsă și porni către ușă, dar când o deschise nu se afla nimeni acolo. S-a pus din nou pe pat. Peste vreo două minute, același lucru se petrecu din nou, iar Cali deschise ușa.

   A treia oară însă, soneria o luase razna, dar Cali a decis să ignore sunetele. Acestea se amplificară și mai tare, până când… stop… liniște.

   Văzând că vrăjitoarea nu mai apărea, plecă să se culce. Pe la miezul nopții, telefonul începu să vibreze. Bulversată, nu știa ce se petrecea, așa că se culcă la loc. După o vreme, telefonul sună din nou. Cali, furioasă și somnoroasă, răspunse de data asta :

     —Cine e?!

     —Cali ! Am încurcat-o !

  Era vrăjitoarea.

     —Femeie, ce vrei de la viața mea ? Du-te și fă-ți magia ta cu boabe de muștar și lasă-mă să dorm !

     —Poftim ? Ce boabe ? CALI ! Am încercat să văd dacă demonul acela putea fi prins de la distanță și am reușit, l-am capturat într-unul dintre borcanele mele ! Însă e o problemă…

     —Femeie, du-te la stelele tale și lasă-mă să dorm !

     —Cali, am spart din greșeală borcanul ! A evadat! Nu ești în siguranță !

    Cali închise apelul.

    Aruncă o privire către geam, când deodată i se făcu foarte cald. Aerul din cameră ardea la propriu ! Nu mai putea să respire ! A sărit din pat să deschidă fereastra. Jumătate de corp era învăluit de răcoarea de afară, dar cealaltă jumătate ardea ! Cali se uită la picioarele ei. Pielea îi fusese înlocuită de un strat gros de carne arsă și râncedă. Sângele îi țâșnea cu putere din toate măruntaiele și deși țipa după ajutor, nu se putea face nimic, căci flăcările iadului fuseseră deja dezlănțuite asupra ei…

    A încercat să se sprijine pe geam, dar era scursă de puteri… nu a mai opus rezistență…

    Fata ateriză pe asfaltul rece cu oasele sfărâmate asemenea unor firimituri mucegăite…

    A doua zi, vrăjitoarea trecu pe lângă corpul neînsuflețit al fetei:

      —Proasto… Dacă m-ai fi ascultat… Nu trebuia decât să continui să-i faci jocul, trebuia doar să continui să-i deschizi până la a treia dată ușa… ai fi scăpat basma curată…

    Așa sfârși Cali, fata blestemată… a nopții…