̶ Ia uitaţi ce am aici! Proaspăt scos din foc! rânji Costin, arătându-le de la distanţă noul album al trupei de black metal Devil’s House.
Nu existau fani mai mari ai acestei trupe în tot Bucureştiul, poate chiar în toată ţara, în afară de el şi prietenii lui din apartament.
̶ Marş! Cât de bine poate să arate coperta! Dă-mi-l şi mie să mă uit! zise Marius întinzând mâna spre Costin.
Coperta albumului părea un detaliu dintr-o frescă renascentistă. Un bărbat-demon trântise o femeie goală la podea şi îşi apăsa talpa piciorului drept pe urechea ei, în timp ce, cu ambele mâini, îi frângea nenorocitei degetele unuia dintre picioare. Chipul femeii era imortalizat într-o expresie de agonie eternă. Deasupra scenei macabre, era scris cu litere negre ca smoala numele Devil’s House, iar sub trupul doborât al damnatei, mai multe oase însângerate compuneau numele albumului ̶ Torture.
̶ Costin nu e singurul care v-a adus ceva bun în noaptea asta, zâmbi Luci, apărând din bucătărie cu o pungă plină de cristale albastru-cenuşii.
̶ Iar metamfetamină? Ultima oară ne-am luat toţi un trip nasol din cauza ei, zise Costin.
̶ Nu. Ceva mai bun de data asta.
̶ Ce anume? îl întrebară ceilalţi într-un glas.
̶ Nu vă spun, e surpriză, zâmbi din nou Luci.
̶ Bă, sper că nu ne-ai adus legale, râse Marius.
̶ Aşa mă ştiţi voi pe mine? Nici dracu nu vă poate livra marfă la standarde atât de înalte!
̶ Bine, hai să ascultăm albumul mai întâi şi vedem în timpul ăsta ce ne-ai adus, închise Costin subiectul.
Tot el fu cel care scoase CD-ul din album, îl introduse în combina muzicală şi îi dădu play. Luci se retrase câteva minute în bucătărie ca să pregătească drogul pentru consum, după care se alătură celorlalţi, vărsă conţinutul pungii pe coperta albumului, cu grijă, să nu se piardă nimic şi, rând pe rând, toţi cei prezenţi în sufragerie veniră să tragă praful pe nas. Asta în timp ce growl-urile vocalistului de la Devil’s House făceau să tremure pereţii sufrageriei.
̶ Eu zic că asta e noaptea cea mare! O simt chiar aici! spuse Lilith, tăcută până atunci, atingându-şi talismanul de la gât ̶ o cruce întoarsă din aur, încadrată într-un cerc de aur, care îi atârna strălucitor pe puloverul negru.
̶ Spui că…în noaptea asta ar trebui să-L invocăm? Să-L aducem pe El în carne şi oase pe pământ? se întoarse Marius către ea.
̶ Da, iubire! M-am pregătit intens pentru acest moment. Acum ştiu la perfecţie incantaţia în ebraică. Ştiu tot ce implică ritualul invocării. În plus, e lună plină ̶ noaptea perfectă! Trebuie doar să mergem la destinaţia potrivită şi să ne dăm toţi silinţa (sublinie cuvântul toţi, fixându-i pe fiecare în parte cu ochii ei albaştri) ca să iasă bine.
̶ Te referi la casa aia acoperită de iederă de pe Strada General Praporgescu? se interesă Luci.
̶ Da, ai fost şi tu de două ori cu noi acolo. Nu există loc mai potrivit decât ăla! Două crime cu sânge rece, plus o sinucidere. Trebuie să aşteptăm momentul potrivit, adică ora 3 dimineaţa şi să pregătim ritualul. Avem tot ce ne trebuie, inclusiv copii după cheile de la lacătul porţii şi de la intrarea în casă.
̶ Iubirea mea, cum te-ai gândit tu la toate! spuse Marius şi o sărută cu foc pe Lilith.
̶ Ok. Atunci mă duc să pregătesc maşina. Ne vedem toţi în faţa blocului în 15 minute, zise Luci.
Ceilalţi îl aprobară. Costin opri muzica, scoase CD-ul din combină şi îl puse la loc în album, în schimb sticlele goale de bere şi tărie, precum şi paiele cu care inhalaseră drogul lui Luci rămăseseră împrăştiate pe mochetă. Dintre toate obiectele lăsate în dezordine, unul singur era de importanţă majoră şi nu trebuia uitat.
̶ Iubire, să iei cartea lui Crowley! îi atrase Lilith atenţia lui Marius.
̶ Da, iubire, imediat!
Marius fu ultimul care ieşi din apartament. Restul îl aşteptau afară.
Maşina lui Luci era o dubă Mercedes gri, cu caroseria ruginită, cu unul dintre faruri crăpate, dar cu mai multe compartimente secrete în care putea să ascundă cantităţi generoase de droguri, pe care urma să le vândă clienţilor săi din Bucureşti. În noaptea aceea cu lună plină, duba lui îi aduse pe toţi la destinaţie fără să trezească suspiciuni patrulelor de poliţie.
Lilith, Marius şi Costin coborâră din maşină şi se îndreptară spre casa acoperită de iederă. Luci rămase în spate, se sprijini de capota dubei şi îşi aprinse o ţigară.
̶ Ce faci, nu intri cu noi? se indignă Marius.
̶ Hmm, prefer să nu. Nu te gândi că mi-e frică, doar că eu sunt mai degrabă adeptul teoriilor lui LaVey, nu cred în Satan ca într-o entitate fizică. Ştiaţi asta de la bun început, nu e o noutate pentru voi.
̶ Pff, voi, ateii, şi teoriile voastre! continuă Marius, supărat.
̶ Lasă-l că e prost, interveni Lilith, mergem noi. Suntem trei, e suficient pentru ritual.
̶ O secundă, vă rog, zise Costin şi se apropie de Luci, vorbindu-i în şoaptă.
̶ Mai ai pistolul în compartimentul din spatele torpedoului, da?
Luci îl aprobă din cap, suflând fumul de ţigară într-o parte.
̶ Ne apropiem de ora 3. Dacă vezi că trece de 4 dimineaţa şi nu ieşim din casă, ştii ce ai de făcut.
Luci îi puse lui Costin mâna pe umăr, asigurându-l de sprijinul lui, după care tânărul se alătură celorlalţi doi şi se pregătiră să intre în casă.
Lilith descuie ambele încuietori şi împinse cu greu uşa masivă a casei abandonate. Înăuntru, cum era de aşteptat, întuneric beznă. Cei trei îşi scoaseră brichetele din buzunare şi aprinseră lanternele lor. Firele groase de praf dansau în lumina lanternelor ca nişte vrăjitoare în timpul sabatului.
̶ E în regulă, haideţi! zise Lilith şi băieţii o urmară.
Marius închise uşa casei şi se apropie de prietena lui, dându-şi jos rucsacul în care căra cele trebuincioase ritualului: cretă, candele, un cuţit şi cartea aceea căreia nu-i putea reţine numele, dar fără de care ar fi făcut drumul până aici în zadar.
̶ Cât e ceasul? întrebă Lilith.
̶ 2:43. Stăm foarte bine, răspunse Costin.
̶ Bun. Acum ajutaţi-mă să pregătesc scena.
Băieţii îndreptară lumina brichetelor spre podeaua pe care Lilith urma să deseneze cu creta o pentagramă inversată.
Fata termină desenul. Apoi, ajutată de Marius şi Costin, poziţionă cele cinci candele în dreptul celor cinci colţuri ale pentagramei şi le aprinse pe rând.
̶ Mai sunt cinci minute până la ora 3, avertiză Costin.
̶ Ne-am încadrat perfect! răspunse Lilith. Acum nu mai avem nevoie nici de brichete. Cartea şi cuţitul, te rog! se întoarse ea către Marius.
Astfel, ritualul începu. Cartea rămase deschisă pe vârful de jos al pentagramei la pagina cu imaginea lui Lucifer luminată de candelă. În timp ce Lilith recita o incantaţie în limba ebraică, îşi crestă podul palmei cu cuţitul, lăsând sângele să se scurgă în mijlocul pentagramei. Dădu cuţitul lui Marius, Marius îl oferi mai departe lui Costin, cei doi băieţi repetând gestul lui Lilith. Fata, marea preoteasă a ritualului, continua să recite.
Ora 3:03. Incantaţia luă sfârşit. O briză caldă suflă în încăpere. Luminile candelelor se stinseră dintr-odată.
Lilith îşi pipăi talismanul. Crucea ei inversată se înroşi şi începu să vibreze.
̶ Ah, se apropie, îl simt, îl simt cum vine! strigă ea extatic.
Deodată, un foc izbucni din senin în mijlocul pentagramei. Cei trei participanţi la ritual încremeniră într-o stare catatonică. Doar ochii, gura şi muşchii feţei rămăseseră mobili, celelalte membre erau neputincioase.
̶ Ce se întâmplă? Nu pot să mă mişc! Lilith, Costin, ajutaţi-mă, vă rog! ţipă Marius.
Dar Lilith şi Costin se aflau în aceeaşi situaţie neajutorată.
De undeva din holul casei, pe care focul din mijlocul încăperii nu apucase să-l lumineze suficient de bine, se iviră două perechi de ochii rubinii, urmate la scurt timp, de două perechi de coarne. Când purtătorii ochilor şi ai coarnelor se apropiară de foc, lumina acestuia le dezvălui întregul fizic înspăimântător.
̶ Ce faceţi, copii? Aţi venit să vă jucaţi cu întunericul? hohotiră cei doi diavoli la unison.
Deşi li se puteau desluşi cuvintele, vocea lor nu avea nimic omenesc. Era ceva între muget şi răget.
Diavolii înaintară câţiva paşi şi se opriră în dreptul lui Lilith. Chiar dacă nu putea mişca un deget, ochii ei licăreau de dorinţă, iar buzele i se umeziră, spre încântarea dracilor. Unul dintre ei începu s-o mângâie pe păr, iar celălalt îşi trecu un deget roşiatic, cu gheara tocită peste buzele ei umede.
Mădularele li se întăriră. Diavolii îi sfâşiară hainele, îi zgâriară pielea până la sânge. Şi începură s-o violeze pe rând. Fâşii de haine şi fâşii de piele amestecându-se, dizolvându-se împreună sub limbile focului din încăpere. Gemete de plăcere preschimbate în gemete de durere, durerea acaparând plăcerea, subjugând-o, transformând-o în prizoniera ei.
̶ NUU!!! NUUUUUUU!!! striga Marius din ţoţi rărunchii, cu lacrimile şiroindu-i pe faţă, încercând să împiedice violul iubitei lui care se petrecea chiar în faţa ochilor săi.
Doar ţipetele îi mai rămăseseră. Atât.
După ce o violară, unul dintre diavoli o trânti pe Lilith goală la podea. Îşi apăsă talpa piciorului drept pe urechea ei, în timp ce, cu ambele mâini, îi frângea nenorocitei degetele unuia dintre picioare.
Costin îşi închise ochii, deja era prea mult. Dar ţipetele lui Lilith îi răsunau în urechi, iar urechile nu şi le putea închide. Ţipete lungi, agonizante, zgomotul unei bucăţi de cretă care zgârie tabla unei săli de clasă, dar amplificat de sute de ori într-o boxă la un concert rock în aer liber.
Când îi deschise, văzu doar chipul fetei împietrit într-o expresie de agonie eternă şi trupul ei contorsionat în mod nefiresc, asemenea unei păpuşi vodoo. Cât despre Marius, arăta ca un mort viu, fără expresie, fără vlagă, un trup din care se scursese tot sufletul.
Cu dorinţa satisfăcută, diavolii se apropiară de Costin:
̶ Stăpânul îţi transmite salutări şi te roagă să-l scuzi că nu a putut fi prezent aici cu voi. E foarte ocupat, aşa că ne-a trimis pe noi, în calitate de emisari ai Întunecimii Sale. Ne-am luat tributul de carne, acum e rândul să ne luăm şi tributul de suflet. Nu trebuie decât să-i încredinţezi Stăpânului sufletul tău după moarte şi ne vom lua tălpăşiţa. Iar tu şi prietenul tău vă puteţi întoarce liniştiţi la vieţile voastre.
̶ Nu, vă rog, plecaţi, lăsaţi-ne în pace! clătină Costin din cap, în mod neconvingător.
Diavolii se priviră nedumeriţi. Unul dintre ei îşi încruntă sprâncenele şi spuse pe un ton serios:
̶ Dacă e ceva ce detest la voi, oamenii, e inconsecvenţa voastră! Aţi depus tot efortul ăsta ca să-l invocaţi pe Stăpân şi acum, în faţa faptului împlinit, tu nu vrei să-i faci o simplă favoare: să-i oferi sufletul după moarte.
În mâinile dracilor se materializară două pumnale cu lame lucitoare. Însă ameninţarea lor nu luă amploare, fiindcă focul din centrul pentagramei se înteţi din senin şi aruncă o jerbă în direcţia lui Costin.
̶ Aaa, ai noroc că Stăpânul e într-o dispoziţie generoasă! Tocmai ne-a propus să-ţi punem pe tavă o nouă ofertă: în schimbul sufletului tău, noi vom face în aşa fel încât tot ce s-a întâmplat în casa asta să dispară. Va fi ca şi cum te-ai trezi dintr-un coşmar. Simplu ca noapte bună! Nu poţi să refuzi asemenea ofertă!
Costin plângea şi nu era în stare în stare să articuleze nimic coerent.
Diavolii băgară de seamă ezitarea lui şi atunci spuseră:
̶ Dacă aşa vrei să se întâmple lucrurile, fie!
Într-un gest neaşteptat, dracii se repeziră la Marius şi îi scoaseră ochii cu pumnalele. Apoi îl înjunghiară peste tot în trup. O dată, de două ori, de 666 de ori. Totul se derulă cu o viteză uluitoare. Atunci când Marius se izbi cu o bufnitură seacă de podea, din fostul prieten al lui Costin nu mai rămăsese decât o halcă de carne însângerată şi diformă.
Plini de sânge din coarne până în tălpi, încă ţinând pumnalele în mâini, diavolii se întoarseră la Costin:
̶ De vreme ce ai refuzat oferta Stăpânului nostru, nu ne rămâne decât să-ţi oferim posibilitatea de a-ţi alege sfârşitul. Cum vrei să-ţi facem felul? Te violăm şi îţi rupem fiecare os din corp, cum am procedat cu ea? (şi aici diavolul care vorbea arătă cu pumnalul cadavrul lui Lilith) Sau îţi scoatem ochii cu pumnalele şi apoi te înjunghiem peste tot, cum am făcut cu el? (continuă dracul indicând trupul lui Marius).
Lui Costin i se scurse urina pe cracul pantalonilor.
̶ Vă dau sufletul meu, faceţi ce vreţi cu el, dar scoateţi-mă din coşmarul ăsta! Nu mai pot, nu mai rezist! strigă el printre lacrimi şi sughiţuri.
Dracii începură să râdă.
̶ Aşa deci, când a fost vorba să te sacrifici pentru prietenul tău, n-ai schiţat niciun gest! Când e vorba, în schimb, să-ţi salvezi pielea, altă mâncare de peşte! Ştii ceva? Cred că Stăpânului o să-i placă mult de tine. Laşii şi trădătorii sunt preferaţii lui, la urma urmei. Aşa a fost de pe vremea lui Iuda, aşa va fi până la sfârşitul veacurilor. Sufletul tău o să-i facă cinste, prietene! Şi să n-ai grijă, ne vom întoarce după sufletul tău când va sosi timpul.
Diavolul care vorbi se aşeză în faţa lui Costin, deschise o gură ca un hău negru şi suflă în faţa nefericitului un fum înecăcios, cu miros de pucioasă.
Când deschise ochii, Costin văzu chipul îngrijorat al lui Luci.
̶ Luci, eşti viu! Unde sunt eu? Unde sunt ceilalţi? se ridică el în capul oaselor din patul la căpătâiul căruia veghea prietenul său.
̶ Stai liniştit, te-am adus într-un loc sigur. Suntem în casa unui prieten, lângă Pădurea Băneasa. Lilith şi-a luat-o nasol, începuse să delireze şi să vorbească într-o limbă ciudată. A trebuit să sun la urgenţe, au luat-o la spital, i-au făcut o clismă şi au pus-o pe perfuzii. Marius a rămas cu ea. Dar nu va trece mult până când o să vină rezultatele de la laborator cu substanţa pe care i-au scos-o din corp şi atunci poliţia va începe investigaţiile. Iar Marius e slab, l-am dibuit, o să ciripească. De asta am şi venit aici, să stăm ascunşi o perioadă până se liniştesc apele.
Costin îl apucă pe Luci de încheietura mâinii drepte şi i-o strânse cu putere. Avea fulgere în privire.
̶ Ce drog ne-ai dat? Să nu cumva să mă minţi, altfel îţi rup mâna!
Luci oftă, apoi zise:
̶ E o formulă experimentală, de-abia intrată în ţară. Am zis să vă fac o bucurie, dar n-am crezut că are efecte atât de dubioase. DFD se numeşte. Adică D for Devil.
̶ Să nu mai aud de diavoli şi orice are legătură cu ei cât oi trăi! Acum lasă-mă să dorm, sunt praf.
Luci dădu din cap cu înţelegere, după care ieşi din dormitor.
Costin încercă să adoarmă, dar auzea ţipetele unei femei ca prin vis. Se răsuci pe-o parte, cu ochii întredeschişi. Apoi căscă ochii mari şi scoase un geamăt de frică. Pe noptiera din dreptul patului, se aflau două obiecte: albumul Torture al trupei Devil’s House şi cartea de ocultism şi magie neagră The Lesser Key of Solomon, de Aleister Crowley.
Se dădu jos din pat şi privi pe fereastra dormitorului. Draperiile erau trase şi, în lumina lunii, putu să desluşească grătarul din grădină şi o adunătură de lemne uscate, numai bune pentru foc.
Costin luă albumul şi cartea de pe noptieră şi ieşi în liniştea nopţii. Strânse câteva lemne laolaltă şi le dădu foc cu aprinzătorul de pe grătar. Se dezbrăcă de tricoul negru cu Baphomet pe care îl purtase toată noaptea, îl aruncă în foc, apoi aruncă, de asemenea, albumul şi cartea.
Stăpânului o să-i placă mult de tine. Laşii şi trădătorii sunt preferaţii lui
Şi să n-ai grijă, ne vom întoarce după sufletul tău când va sosi timpul
Sufletul tău, sufletul, sufle….
Costin privi flăcările cum se înalţă spre cerul întunecat, vegheate de luna plină şi roşie. Craterele de pe suprafaţa ei păreau găvanele unor ochi care plânseseră cu lacrimi de sânge.