Sunt foarte mulţi care confundă naţionalismul cu patriotismul. Dacă a fi patriot înseamnă a-ţi iubi ţara şi valorile ei, a fi naţionalist înseamnă a fi obsedat de naţia din care faci parte până la a-i urî pe străini sau chiar până la a dori moartea celor care nu sunt şi ei din acelaşi neam.

E cam ca diferenţa dintre unul care crede, se roagă şi participă la slujbe religioase şi unul care pune bombe în numele religiei.

Şi mă refer mai ales la ce a ajuns naţionalismul astăzi. Dacă în secolul 19 emulaţia naţionalistă dădea naştere unor şcoli şi universităţi, astăzi cei care se numesc naţionalişti sunt doar nişte câini dresaţi să latre când aud cuvinte ca „ungur”, „american” sau „Uniunea Europeană”. Nimic pozitiv. Doar ură şi instigare.

Bine, e greu să te aştepţi la ceva constructiv din partea unor oameni conduşi de instincte animale şi gânduri viscerale. N-au vreo viziune sau vreun filtru cognitiv în alegerile lor. Sunt cei care în spatele unor poze cu Vlad Ţepeş, Burebista sau lupul dacic scriu într-un comentariu: „Să moară toţi ungurii!” şi în alt comentariu „Bravo, Viktor Orban! Eşti un adevărat patriot!”

Naţionaliştii nu sunt, de fapt, aşa mari iubitori de ţară cum vor să pară. Ei îi urăsc pe cei care nu sunt ca ei, pe cei pe care nu-i înţeleg şi pe cei pe care nu-i cunosc. În plus, nu înseamnă că neapărat îşi iubesc semenii. Adevăratul sentiment naţional trăieşte în altă parte.

Dacă ne-am lua după iubirea de ţară, atunci naţionaliştii ar fi mai degrabă cei care muncesc pe alte meleaguri şi varsă lacrimi reale şi amare pe pământ străin de dorul familiei şi al ţării.

Sau profesorii care atunci când predau copiilor încearcă să le insufle respect pentru tot ce înseamnă valoare românească şi îi învaţă pe tineri cu gândul că ei vor ajunge viitoarele valori ale naţiei.

Sau  cei care îşi construiesc afacerea pe teritoriul României deşi trec prin furcile caudine pentru a reuşi, care plătesc taxe şi oferă locuri de muncă românilor.

Dar mai ales, naţionaliştii ar trebui să fie toţi cei care se gândesc CUM şi CU CE ar putea ajuta ţara.

Totuşi, celor care nu ştiu să-şi manifeste „naţionalismul” decât prin ura faţă de tot ce nu e românesc, le ofer un pont.

Să se ducă în piaţă, să cumpere câţiva pomişori şi să-i planteze în pământul României. Sau să se ofere voluntari la strângerea de gunoaie din pădurile patriei. Sau şi mai simplu. Să strângă lucrurile mai vechi din casă, să intre pe google maps şi să afle cel mai apropiat azil de bătrâni sau orfelinat şi să doneze.

Dacă vor mai simţi ură împotriva altora şi după asta, atunci următorul drum ar trebui să fie la spitalu’ 9.