Mă uitam prin nişte topuri să văd care sunt cărţile cele mai cumpărate de români în ultima perioadă. Dintre primele afişate, Hoţul de cărţi mi-a atras atenţia.
Mi-am amintit că am văzut filmul deşi mi se pare greşit să vezi ecranizarea înainte de a citi romanul.
Am cumpărat imediat cartea şi deşi are aproape 600 de pagini am citit-o pe nerăsuflate.
Începe un pic greoi şi face parte din noul val (care nu e atât de nou…) de tip de scriitură, mai sacadat, mai direct, mai simplu.
Există momente în care descrierile la obiect sunt perfecte. În care stările exprimate prin cuvinte sunt pur şi simplu transferate automat către cititor. Dar sunt şi momente în care vrei mai mult. În care stilul direct şi simplu oferă prea puţin.
Sigur că în evaluarea mea, traducerea făcută pentru Editura RAO de Adelina Maria Vasiliu are o pondere importantă. De multe ori traducătorul devine creator la rândul lui, lucru ce poate distruge sau, din contră, poate da strălucire unei cărţi.
Revenind la povestea propusă de scriitorul australian Markus Zusak, să spunem că ne aflăm în Germania nazistă din al doilea război mondial. Unde prin ochii morţii şi ai naivităţii copilăriei privim degradarea sentimentului uman, al spiritului moral, ura dusă la paroxism dar şi lupta pentru supravieţuire.
Totuşi, inocenţa nu lasă ca întunericul raţiunii să pătrundă în sufletele curate ale celor mici şi ajungem să vedem că aceeaşi lume neagră, plină de moarte a adulţilor poate fi şi colorată. Prin ochii fetiţei care e personaj principal se poate vedea şi lumina.
Există critici care spun că Hoţul de cărţi ar trebui pusă în topul celor mai bune romane din istoria literaturii de ficţiune. Tind să le dau dreptate. Per ansamblu autorul creează o lume incredibil de apăsătoare, te face să simţi drama războiului, a lipsurilor, sentimentul oribil de a-i pierde pe cei dragi într-o luptă absurdă.
Aşadar recomand această carte oricui doreşte să citească o dramă ce se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial în care personajele principale sunt o fetiţă, mai multe cărţi, oameni buni sau răi cu alegerile şi vieţile lor, dar şi moartea. Mai ales moartea.
Aceasta este ediția a doua a cărții, cea de după film. Aș fi curioasă să știu câți au știut de ea înainte de apariția filmului, câți au citit cartea înainte, când pe coperta ei nu era posterul filmului. Bine, până la urmă, nu ăsta este esențialul, e doar o curiozitate. Ca o concluzie, pot să spun că e una din puținele situații când atât cartea cât și filmul sunt la înălțime, indiferent de ordine.
Cartea a fost best-seller şi după prima apariţie din 2005. Dar filmul a ajutat-o să ajungă la mult mai mulţi (cum se întâmplă de obicei), ceea ce nu e un lucru rău. Şi da, atât cartea cât şi filmul sunt foarte bune, cu un plus pentru carte, aş zice. 😀
Eu am prima ediție, care nu mai există acum pe piață. O consider mai valoroasă.
Am citit-o și eu recent și mi-a plăcut foarte mult. Doar ca era imprumutata, de aceea, poate o voi adauga în bibliotecă la un moment dat. 😊 Filmul mi-a plăcut la fel de mult, poate cu o scara mai sus. Dar aceasta este doar opinia mea.
Eu am citit-o abia anul trecut,la o provocare de pe un grup de carti si desi mi-a plăcut mult, parcă a fost cam simpla si nu a transmis asa multe emoții cum transmit alte carti ce tratează acelasi subiect, dar cu siguranță este O carte ce merită citită.
Nu am citit si cumpar la librărie. Super carte!!