de Adam S. Q. David
Atunci când alegem o carte, pe lângă copertă, titlu, autor sau descrieri, la fel de importantă este propoziția/fraza de început. În special la cărțile din categoria thriller/mister, unde ne aşteptăm ca încă de la primele cuvinte să fim prinşi în jocul propus de autor.
Mai jos sunt câteva începuturi de romane din categoria thriller/mister/suspans care pentru mine au însemnat un clar „Da, trebuie să îl citesc!”.
Iată o frază ce îți trasează în câteva cuvinte intriga romanului, fără să îți spună concret ceva. Simți confuzia creată şi fără îndoială vrei să afli mai multe.
Totul începuse de la un număr format greșit, cu telefonul sunând de trei ori în puterea nopţii și vocea de la capătul firului cerând cu altcineva.
Un început ce desenează atmosfera sumbră de dinaintea morții, anunțându-te şi ce pare că urmează să se întâmple.
În martie, la ora 6 şi 40 dimineaţa, la Paris e frig. Senzaţia de frig e şi mai mare atunci când un om se află în faţa plutonului de execuţie, pe punctul de a fi împuşcat.
Începutul unui roman cu data sau momentul morții personajului principal, povestit de el însuşi, este o alegere foarte bună pentru a atrage cititorul, chiar dacă e o tehnică folosită de mulți scriitori în ultima vreme.
- Alice Sebold – Minunatele oase
Numele meu de familie era Somon, ca peştele; prenumele meu era Susie. Aveam paisprezece ani când am fost ucisă pe 6 Decembrie, 1973.
Aici, autorul scrie, în alte cuvinte, că ceea ce urmează se bazează pe fapte reale, fără o exprimare directă a acestei afirmații. Cu toate astea, conferă o greutate mult mai mare poveştii.
Toate astea s-au întâmplat, mai mult sau mai puțin.
În următoarea frază, autorul nici că putea să exprime mai bine cât de multe se schimbă într-o secundă. Iar pentru un thriller de acțiune, ritmul e crucial.
- Lee Child – Nimic nu e uşor
Jack Reacher comandă un espresso dublu, în pahar de plastic şi înainte ca acesta să sosească, văzu cum viața cuiva se schimbă din temelii.
Un început catchy, fără îndoială. E declarația unui criminal? E concluzia unui detectiv? E din perspectiva povestitorului? Nu ştim, trebuie citit mai departe…
De data asta n-aveau să mai fie martori.
Am avut un nou vis în care mă duceam la Manderley sau am visat că mă duceam iarăşi la Manderley? Acest „din nou” („again” în original) creează suspansul, chiar dacă în limba română pare destul de clar că a visat că se reîntoarce la Manderley.
- Daphne du Maurier – Rebecca
Noaptea trecută am visat că m-am dus la Manderley din nou.
Mai jos avem o afirmație ciudată. Te-ai aştepta la un alt gen de gânduri dinspre un soț către soția lui, nu ca cele ale unui cercetător despre un şoarece de laborator. Şi uite cum ridici din sprâncene şi te întrebi “wtf?”
Când mă gândesc la soţia mea, îmi vine în minte, întotdeauna, capul ei.
Un alt început de thriller authentic, în care ți se spune totul şi nimic din primele două propoziții foarte scurte.
Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.
Această frază scurtă de început a maestrului horror-ului, e ca o pictură în mişcare. Aproape la fel de simplă ca începuturile basmelor, îți expune în ce situație se află cele două personaje, făcându-te să îți doreşti să afli cine sunt cei doi şi de ce s-a ajuns aici.
Omul în negru fugea prin deşert şi pistolarul se ținea după el.
Începutul care îmi “vorbeşte” cel mai mult este cel de mai jos. Este o filozofie simplă, scrisă direct, accentuată printr-o a doua propoziție care dă forță afirmației inițiale. Deja vizualizezi povestitorul care stă în fața ta ca un actor de teatru apăsând pe cuvintele ce par desprinse dintr-o piesă de Shakespeare. Mulți spun că e o “găselniță” ieftină. Nu-mi pasă. Vreau să citesc mai departe.
Secretul este să ştii cum să mori. Încă de la începuturile timpului, secretul a fost întotdeauna să ştii cum să mori.
Sunt convins că sunt zeci, poate sute de thrillere cu începuturi uluitoare, dar nu am cum să le cuprind pe toate. Cele de mai sus fac parte dintr-un top personal şi m-am gândit că pot fi de ajutor celor care caută să citească sau chiar să scrie astfel de cărți.
Sper că v-au plăcut şi impresionat şi pe voi începuturile romanelor de mai sus, iar dacă aveți vreunul preferat şi nu se află aici, îl puteți scrie în comentarii.
Buna ziua,
Daca permiteti, as completa:
„Moartea este specialitatea mea. Ea îmi asigură traiul de zi cu zi. Mi-am făurit, datorită ei, o reputație profesională. O tratez cu pasiunea și precizia unui antreprenor – sumbru și plin de compasiune când mă aflu în compania victimei și ca un artist rafinat, atunci când sunt singur. Am considerat întotdeauna că secretul unei relații armonioase cu moartea era s-o ții la distanță de un braț. Asta e regula. Să nu o lași să-ți sufle în față.” – Michael Connelly – Poetul
”Raţiunea pe post de teroare. Îi vedeam pe toţi ca pe nişte revolvere, cu privirile guri de ţeavă către liniştea-mi purificându-mă. La capăt de abis era negura, iar viaţa nu mai era de mult o poezie.
Dar şi thrillerele au senzaţii aparte, nu?
Apoi a şuierat glonţul.” – Cristian Niculcea – Proiectul Anemona
Cu stima.